Eu. Greseala. Trandafirii. Ea

trandafirul mov simbolizeaza impermanenta

Impermanenta

Apreciez frumosul. Asta nu e o greseala. Doar ca… sunt nehotarat. Ganditi-va la un individ care intra intr-o expozitie de arta, priveste toate tablourile si cumpara 7. Aceeasi tema, autori diferiti. Le pune pe fiecare intr-un dormitor si in fiecare seara, timp de o saptamana, doarme in alt dormitor, cu un alt tablou deasupra capului. Cam genul asta de nehotarare. Nu stiu daca intelege cineva ceva. Nici macar nu stiu daca va citi cineva asta. Dar… eu dupa ce voi termina de scris, o voi citi sigur.

Sa revin la titlu. Am iubit pe cineva. Nici asta nu e o greseala, fiecaruia dintre noi i se intampla sau ar trebui sa i se intample. Mie mi s-a intamplat infinit mai rar decat mi-as fi dorit-o. Totul a fost intens, viu, pasional, nebunesc. Pana intr-o zi. Intr-o zi, care nu anunta nimic spectaculos, am facut o greseala. Am facut-o sa sufere, am ranit-o. Si nu ma opream. Imi incarcam rautatea cu suferinta ei. Nu va ganditi la ceva fizic, n-am atins in viata mea o femeie si n-o voi face niciodata. Ma sufocasem cu propriul ego. Orgoliul imi cucerise ratiunea, imi incarcerase emotia, imi zdruncinase dragostea. Devenisem un test. Un test al propriilor mele teste. Iar ea, in ziua aceea a fost zdrobita. Zdrobita de otrava cuvintelor mele, de micimea trairilor mele.

Se spune ca atunci cand iubesti, indiferent cat de inteligent ai fi..devii prost. Dragostea te prosteste, dar toti o cautam. E cea mai ravnita forma de prostie. Nu spun ca sunt un tip inteligent. Spun doar, ca mi-a placut sa fiu prost. A doua zi, atunci cand m-am eliberat de orgoliu, am realizat ce am facut. Si m-am simtit groaznic. Minuscul, punctiform. Cei care ma cunosc, imi spun ca ma pricep la vorbe. Am incercat sa ‘’abuzez’’ de asta si sa repar ceea ce facusem. Mai ales, ca imi parea atat de rau, atat de sincer si atat de mult. O iubeam si nu voiam sa o pierd. Atunci m-am gandit sa-i trimit flori la birou. Nu trimisesem niciodata, nimanui. Am oferit flori. Multor femei, de multe ori. Imi plac trandafirii si mi s-au parut cele mai potrivite flori pentru a-mi cere iertare.

Am gasit floraria, am ales trandafirii, le-am dat detaliile si i-am trimis. Dar eu, atat de priceput la vorbe, n-am stiut ce sa-i scriu in mesajul care insotea trandafirii. Mi se parea prea putin, nu ma puteam consulta cu nimeni, ma simteam neputincios. I-am scris ceva, ce era doar al nostru… si am sperat sa treaca dincolo de cuvinte. S-a bucurat mult, colegele au invidiat-o, probabil pentru romantismul si sensibilitatea tipului care o iubea si-i trimitea flori, fara sa stie povestea trista din spatele buchetului.

Am sperat ca gestul meu si atitudinea mea ulterioara, vor inchide prapastia pe care cuvintele mele o creasera. Ea n-a stiut niciodata ca a fost singura femeie careia i-am trimis flori. Si nu pentru ca a fost singura careia ii gresisem. Am luptat din ziua aia, in fiecare zi, aproape un an, pentru a o aduce inapoi. Pe ea si iubirea noastra. Dar… cuvintele mele, trandafirii, iubirea, tot ceea ce am facut dupa… n-au mai putut sa-mi salveze iubirea. Si m-am oprit. M-am oprit in momentul in care am realizat ca ea, incetase sa ma iubeasca inca din ziua aceea. M-am resemnat, m-am impacat cu mine, mi-am dorit sa iubesc din nou si cel mai important lucru, sa am grija de iubirea mea, asa cum astazi am grija de fiecare trandafir pe care il asez in cutiuta.

Asa cum v-am mai spus : un singur trandafir nu-ti sterge pacatele, un buchet ti le atenueaza. Dar nu pe toate. Ar trebui sa traim intr-o lume frumoasa si asta sa ne ocupe tot timpul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s