Razboiul celor doua roze. Din care s-a nascut a treia.

Razboiul celor Doua Roze este numele sub care mai este cunoscut razboiul civil purtat cu intermitenta pentru tronul Angliei intre sustinatorii Casei de Lancaster si cei ai Casei de York, intre 1455 si 1487. Un razboi de treizeci de ani mai distructiv pentru Anglia decat “Razboiul de 100 de ani”. A fost o lupta pentru tronul Angliei purtata intre descendentii regelui Edward al III-lea si cei ai lui Henry al IV-lea, care prin tatal sau, John of Gaunt, apartinea casei Lancaster.Desktop

Simbolismul florilor beligerante a fost o inventie tarzie. Ideea generala a unui trandafir ca simbol al fiecarei factiuni provine din zilele lui Shakespeare. In literatura Renasterii, scriitori au legat Casa de York cu un trandafir alb, iar Casa de Lancaster cu un trandafir rosu. Adevarul istoric este insa altul. Nici una dintre case nu avea trandafirul pe blazonul oficial, dar slujitorii acestora purtau insemne cu cate un trandafir – Casa de Lancaster – trandafirul rosu, iar Casa de York – trandafirul alb.

Painting by Henry Payne in 1908 of the apocryphal scene in the Temple Garden, from Shakespeare's play Henry VI, Part 1, where supporters of the rival factions pick either red or white rosesDesi au mai existat infruntari armate si inainte intre sustinatorii regelui Henry si cei ai lui Richard, duce de York, principala perioada de conflicte armate in Razoiul celor Doua Roze a fost intre 1455 si 1489.

Richard, duce de York a condus o mica armata impotriva Londrei si a fost intampinat de fortele lui Henry al VI-lea la nord de capitala, la Saint Albans, pe 22 mai 1455. Batalia relativ mica de la St Albans a fost primul conflict armat deschis al razboiului civil rezultata cu infrangerea Lancastrienilor, care au pierdut mai multi conducatori importanti, inclusiv pe Somerset.

Pana in 1460, Warwick si aliatii lui au fost capabili sa organizeze o invazie in Anglia, reusind sa cucereasca zona Kent si orasul Londra, de unde au capatat un sprijin important. Sprijiniti si de emisarul papal, care trecuse de partea lor, Yorkistii au avansat catre nord. Henry a plecat in fruntea unei armate catre sud pentru a-i intalni, in timp ce Margaret a ramas in nord cu printul Edward. Batalia de la Northampton, din 10 iulie 1460, a fost un dezastru pentru Lancastrieni. Armata Yorkista condusa de Richard Neville, conte de Warwick, ajutata si de tradatorii din randurile armatei regale, au reusit sa-l prinda pe Henry, ducandu-l prizonier la Londra.

Mswy4fIoDate fiind succesele sale militare, York a inceput sa faca presiuni pentru a accede chiar el la tron. York a prezentat arborele genealogic al familiei in detaliu, sustinandu-si pretentia la tron prin descendenta directa din Lionel de Antwerp, argumentele sale fiind privite cu mai multa intelegeere de acesta data. Parlamentul a acceptat sa i-a in consideratie problema si in cele din urma a fost de acord ca pretentiile lui York erau intemeiate, dar, cu o majoritate de cinci voturi, a hotarat ca Henry sa ramana rege. In octombrie 1460 a fost pus la punct un compromis “Act of Accord”, prin care York era recunoscut ca succesor al lui Henry la tron, dezmostenindu-l astfel pe printul Edward, fiul de sase ani al acestuia. York a trebuit sa accepte acest compromis, fiind castigul cel mai mare pe care il putea obtine.

Incoronarea oficiciala a lui Edward a avut loc in iunie 1461 in Londra, unde a fost intampinat cu entuziasm de sprijinitorii sai si aclamat ca noul rege al Angliei. Edward a fost instare sa conduca regatul intr-o pace relativa in urmatorii zece ani.

Sperantele Casei de Lancaster erau acum centrate pe Henry Tudor, al carui tata, Edmund Tudor, primul conte de Richmond, era frate vitreg nelegitim al lui Henry al VI-lea. Totusi, pretentia la tron a lui Henry era facuta prin mama sa, Margaret Beaufort, o urmasa a lui Edward al III-lea.

Fortele lui Henry Tudor au invins armata lui Richard in batalia de la Bosworth Field din 1485. Henry Tudor a devenit regele Henry al VII-lea al Angliei.

Henry si-a intarit pozitia prin casatoria cu Elizabeth de York, fiica lui Edward al IV-lea si cea mai indreptatita supravietuitoare pretendenta la tron din tabara Yorkista. Astfel s-au reunit cele doua case regale. Henry si-a intarit pozitia executand toti pretendentii posibili pe care a reusit sa-i prinda, o practica continuata si de fiul sau, Henry al VIII-lea.

Cei multi istorici considera momentul ascesiunii lui Henry al VII-lea ca punct final al Razboiului celor Doua Roze.

Trandafirul Tudor

Trandafirul Tudor

In final, dupa o lupta de 30 de ani,prin unirea celor doua case regale,  batalia  dintre cele doua culori ale trandafirului, a fost castigata tot de un trandafir. Trandafirul rosu-alb, cunoscut sub numele de trandafirul Tudor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s